Creatie pe moment

Furtuna

"Ploua...picaturi reci cad pe pamantul uscat inconjurand totul cu o
atmosfera trista. Cerul plange...De ce? Vad norii gri...unde a disparut
cerul meu albastru...soarele cald ce imi mangaia fata cu razele sale
catifelate? Totul e atat de trist...e frig. O lacrima mi-a cazut pe
obraz urmata da multe alte bobite cristaline.... Unde sunt? Sau mai
important cine sunt? O lumina orbitoare a despicat cerul... un inger? A
disparut intr-o secunda... e din nou intuneric. Un sunet asurzitor a
zuguduit linistea...mi-e frica. O mana alba se inalta spre cer...nu
ajung, nu pot lua o bucata din nori, doar picaturile reci ma
invaluie...Nu are rost...Nu ajung, renunt. Ma uit in
jur...nisip...odata cald acum umed si rece. Trebuie sa ma ridic...am
atatea intrebari. Inca un inger a trecut, de data asta si mai puternic.
Nu e nimeni aici... e o plaja pustie. Valurile, munti de apa vin inspre
mine gata sa ma inghita...dar se prabusesc. Apa involburata se lupta,
nu mai este albastra cum mi-o amintesc...e neagra. Vreau sa ma apropii
dar ceva nu ma lasa, frica, frica pune stapanire pe mine. Trebuie sa
plec de aici. In departare se vede o casuta...voi merge acolo. Am
nevoie de liniste , de ceva cald. Frigul ma imbratisat... . Intru, nu e
nimeni, casa e pustie. E o casa destul de modesta. Un pat, un dulapior
cu o oglinda langa se afla in partea opusa patului. Langa geam se afla
o masuta mica cu un scaun. Inca un sunet zguduitor strabate linistea.
Ma duc spre oglinda... imi apare imaginea unei fete, cu pielea alba,
parul negru, ud ,ochii mari si caprui ce dezvaluie frica.Duc mana catre fata...si ea face la fel...incerc sa o ating...EU SUNT.
Trebuie sa imi amintes ce se petrece, sunt cofuza. Ma duc catre
pat...... O lumina orbitoare... Deschid ochii, raze de soare. Raze de
soare timide intra pe fereastra... Ce sa intamplat? Am adormit cred.
Dar...? Imagini rapide ma invadeaza...Ploaia, fulgere,tunete...Era o
furtuna. Dar eu? Imaginea mea in oglinda imi revine in minte... Ma uit
din nou, aceeasi imagine, doar ca de data aceasta nu mai sunt uda, iar
in ochii mei se citeste confuzia... frica a disparut. Ies afara din
casa, un sentiment de caldura ma cuprinde. Soarele incearca sa iasa din
inchisoarea norilor. Un vant usor trece pe langa mine. Marea e mai
linistita.... Pasesc pe nisipul inca ud catre stanci. Un zgomot
cunoscut.... Pasari, parca le-am mai vazut...stiu, pescarusii. O
imagine neclara imi apare in minte... (O fata priveste in zare, catre
pasarile, pescarusii ce se inalta spre lumina. Totul e atat de
linistit, in aer pluteste fericirea...libertatea...si EA e libera)
Aceasta imagine ma invaluie, ce ciudat...e o imagine indepartata din
trecut...atat de departe dar totusi ata de aproape. Si eu vad
pescarusii dar nu simt libertatea? Acesti pescarusi imi pari tristi,
parca ar plange pe cineva? Sentimentele lor sunt atat de aproape de
inima mea... Plang alaturi de ei... tristetea ma cuprinde...
VREAU SA VINA INAPOI FURTUNA SI SA IMI ADUCA INAPOI CE MI-A LUAT.".

Asta e imaginea care ma inspirat, de pe dA